Azi m-am apucat sa fac curatenie..tocmai in inbox. Si am dat peste muuulte amintiri. Vechi.. prafuite.. ANTICE! O serie de intamplari complet date uitarii..altele peste care s-a asternut ceata intre timp.. si cateva putin mai recente. Revizitate toate in cinstea vacantei & timpului liber si a faptului ca, subit, nu mai trebuie sa fac una-alta urgent. Cu ocazia asta, cred ca am gasit in sfarsit o explicatie a fascinatiei mele pentru Timp. Oh da! In primul rand, Timpul ca sursa a unor noi perspective - imi place ideea! Plus ca.. se dovedeste a fi adevarata si in practica, nu e doar o teorie. Uneori nu e suficienta doar intentia de a privi obiectiv lucrurile, trebuie si putina distanta..temporala - cel putin asta e concluzia care se insinueaza pe masura ce rasfoiesc paginile virtuale. In al doilea rand... Timpul ca modalitate de a decanta - iar termenul folosit nu e aleator. Unele intamplari curg, se duc, fara a avea o forma precisa, iar altele raman cu insistenta la locul lor... Ideea e ca, in final, Timpul poate sa nasca monstri, sa lipeasca aripi zanelor, sa ridice munti si sa inunde vai - insa, invariabil, va schimba putin modul de a privi lumea, chiar daca aproape imperceptibil si... mai important... va da ocazia de a contempla si de a pune intrebari existentiale de tipul... "what the f*** was I thinking"?!?... :))
